Orasul in care poti lucra la goblen in metrou

A trecut mai bine de o saptamana de cand m-am intors din Paris si spre surpriza tuturor mi-am "revenit" destul de repede. Chiar as putea spune extrem de repede, imediat cum am ajuns in parcarea din fata blocului si am constatat ca sunt cel putin trei masini care trebuie date la o parte pentru a putea parca pe locul MEU (a se citi locul alocat masinii din care am coborat).

Buun...altfel spus am pus repede la loc in piept (partial la propriu, pe deplin la figurat) cele doua insigne de bucurestean: praful si rominismul monadic. Cu praful e nasol ca in combinatie cu apa rezulta noroi, iar cu rominismul monadic va explic eu alta data cum sta treaba. Asta ca sa nu deviez prea mult de la subiectul principal.

Deci Paris.Nu cred ca are sens sa va povestesc despre arhitectura, cultura si distractia din acest oras. Ori ati simtit pe propria piele, ati citit sau v-ati uitat pe cele 875 de poze facute de prieteni in concediu.

Ceva tot o sa spun, asta e clar. De exemplu: am vazut in metrou o tipa care statea linistita pe scaun si lucra la un goblen. Asta mi s-a parut o chestie suficient de succinta si plina de semnificatie incat sa rezume starea de bine care pune stapanire pe tine in acel oras.

Dar cum miile de cuvinte v-ar ocupa doar timpul, nu si mintea...mai bine cateva imagini bine alese dintr-un DVD aproape plin :)


Sa incepem cu lucruri serioase...




Cum o fi sa cazi cu liftul de la etajul 11????????...va zic eu. MARFA!!!!




Rata a la Versailles...




Stati linistiti...am reusit sa iesim din Louvre :))




Probabil nu se vede fara lupa speciala, dar pe o una dintre crengute e prins un fir de martisor! PAROL!



Continuarea in episodul urmator. Care, de altfel, se "toarna" la cerere.

Post de bagat in seama

Am disparut subit (dar nu surprinzator) de pe blog. Si nu orice blog, chiar blogul meu. Nu-i nevoie sa zic ca exista o explicatie, mai multe chiar.
Asa ca ma rezum la a lista cateva chestiuni care s-au petrecut intre timp:

- am intinerit cu un an, cum de altfel se intampla la fiecare 13 ale unei anumite luni; evident, am ajuns deja pe minus si probabil de asta nu prea crede lumea ca am terminat facultatea (de master nici nu mai zic) sau ca am drept de vot;

- intru pe mess doar seara sau in weekend, cam de 3 ori pe saptamana si verific mailurile personale din ce in ce mai rar; din motive de securitate, ce... credeati ca stau mai putin la birou? :D

- si-a tras si tamara blog: http://cseszlo.blogspot.com urmariti-o, ca le zice bine prin birou

- incet dar sigur, prinde contur comunitatea tinerilor sociologi derivati in cercetare si alte domenii conexe; particip cu elan atat la intrunirile academice (adica bere si dezmat in club) cat si la discutiile elitiste gen cel mai mic esantion mare;

- am vazut mai mult decat am citit in primele luni ale anului: the notebook, the green mile si jumpers;

- contrar prejudecatilor de care sufar cu incapatanare, am intalnit clientul perfect si potentialul al carui cont nu l-as da nici concurentei; dar cu detalii despre aceste evenimente va reveni zaur.cercetozaur cu relatari de la fata locului;

- m-am speriat ingrozitor si am suferit alaturi de altii probabil la fel de sensibili ca si mine cand am aflat despre moartea tatianei duplei; ma abtin de la comentarii, o parte dintre gandurile mele au fost deja tastate de altii: http://dinmasinamea.wordpress.com

- tot moartea loveste din nou: george pruteanu, un om pe care l-am cunoscut personal. din nou, fara comentarii inutile

- si in fine, clasica dilema romaneasca: copy sau paste? http://www.razvanmatasel.ro/?p=542

Daca nu regretati cele cateva secunde/ minute petrecute aici, va puteti intoarce cu incredere dupa 15 aprilie. Voi reveni cu impresii de la Paris. Asta da teasing de blogger amator, nu????

Corbii de piatra si-au luat zborul

Desi initial gandisem acest post ca pe un fel de tencuiala a monumentului de prostie inchinat poporului roman, iata ca revin la sentimente mai bune si zic doar atat: trebuie sa vizitati Corbii de piatra, pana nu isi iau zborul.

O sa fiu zgarcita rau de tot in detalii, spun doar atat: manastirea sapata in piatra din satul Corbii, judetul Arges, este unul dintre cele mai vechi asezaminte crestine de pe la noi. Picturile de aici nu au fost restaurate niciodata, iar istoricul locului trebuie sa-l auziti direct de la sursa, e o poveste impresionanta cu daci, turci, romani, domnite, domnitori, calugari si italieni.

Iar finalul este grandios, stanca in care este gazduita manastirea se continua in curtea doamnei Uta (o batranica din povesti, de 80 de ani, care locuieste intr-o casa construita in urma cu mai bine de 100 de ani), unde gasiti o cascada (asta daca ploua) si urmele unui urias pietrificat.

Grabiti-va, in curand locasul va intra in atentia autoritatilor, adica se va inchide pentru "renovare si dezvoltare".



Un detaliu din interior:




Curtea doamnei Uta:





Puteti urca pe manastire, unde va garantez ca va asteapta un peisaj de zile mari. Dar pana acolo, treceti prin:




Astept impresii!

Moeciu???? Mneeeea....

episodul I - Pestera

Am intrat in posesia a doua zile libere. Unde mai pui ca erau una bucata vineri plus una bucata luni. Asemenea momente merita sarbatorite, nu gluma!
Asa ca am convocat consiliu de familie plus reprezentanti ai triburilor adverse. Glumesc, de fapt au sunat C&O ca hai frate la Moeciu. Si noi am zis ok, mai ales ca nu prea am frecventat zona. Cautam pe net cazare, gasim super viluta cu peisaj de catalog. Zic buun asa, probabil astia nu sunt chiar la sosea, mai apucam sa vedem si-un munte acolo. Sunam, rezervam, anuntam rude prieteni si alte cunostinte ca NU avem semnal in weekend.
Se face vineri, apucam de-mpachetam abia pe la pranz. Suna proprietara de la pensiune sa se asigure ca venim si sa ne roage sa incercam sa ajungem pe lumina, ca e drumul accidentat si sa vedem gropile. Dupa indicatorul cu Pestera 10 km faceti dreapta, treceti de biserica si scoala si gata. Zic tare, frate.
Reusim sa iesim si din Carrefour (deh, mici beuturi si alte alea), o instalam confortabil pe Ioana si o instruim cu privire la destinatie: Pestera, undeva dupa Moeciu. Si-ncepe Ioana sa ne vireze tandru cand la stanga, cand la dreapta.
Intr-un finaaal ajungem la indicator. Facem dreapta. Drum decent. Asteptam sa trecem pe langa scoala. Si asteptam. Si asteptam. Intre timp, incepem sa serpuim pe munte, pe un... sa-i spunem drum...o curba aproape continua, in panta, exclusiv treapta I forjat. Si uite asa, in asteptarea scolii au trecut 30 de min.




Abia in minutul 45 am ajuns la destinatie. Evident, abia la final am descifrat adevaratul sens al cuvintelor "accidentat", "pe zi" si "Pestera". N-are sens sa intru in detalii, v-ati prins ca am regretat pranzul pana la ultima inghititura :d



N-are nici un rost sa descriu peisajul, linistea si splendoarea locului cu pricina. Dupa cum nici fotografiile de mai jos nu redau fenomenul pe deplin:








Trebuie, totusi, sa recunosc ca ne-a cam luat ochii o casuta cocheta, amplasata strategic intr-un varf de culme:






Morala: decat ghemuit si chinuit in Moeciu, mai bine izolat si ignorat in Pestera. Recunosc spasit ca nu ne-a latrat nici macar un caine, spre deosebire de Moeciu, unde am fost apostrofati la cina de un personaj azoreic:




Si ca sa ne para cat de rau posibil ca trebuie sa plecam, dupa o furtuna excelenta, muntii aratau cam asa:



Aaa, cum sa uit de simbolul local:



Va salut respectuos. Urmeaza o scurta introducere in epopeea "romanii e destepti" - si aici mentionez ca am citat din clasici in viata. Nu spui care. Sic.

Buna searaaaaaaa prieteni!!!!!!!!!!!!!!!!

- oh, but we were seduced... -



- over the sun and beyond -



- ma baga si pe mine cineva in seama???? -

woooow dude

Mda... m-am intors de la mare. Patru zile pe litoralul bulgaresc... stiti, Bulgaria, tara vecina, cu drumuri mai naspa ca la noi, cu o populatie predominant rural - agresiva si case fara tencuiala? Ei bine, Bulgaria are iesire la mare... si ce iesire!!! Statiuni impecabil administrate de germani si pline ochi de turisti suficient de manierati incat sa nu arunce mucuri in apa, sticle pe strada sau ocheade suspecte bunaciunilor care fac topless.
V-ati prins... mi-a placut! Mai mult chiar, m-am distrat intr-atat de tare incat ma dureau falcile si stomacul... nu de la mancarea bulgareasca (formata din trei ingrediente de baza: iaurt, ulei si castraveti) ci de la ras.
Am savurat si o portie zdravana de adrenalina... parasailing:



In plus, am avut un carmaci excelent, datorita caruia la aterizare am primit felicitari si de acum clasica intrebare: "Are u from Russia?"
Fac tot posibilul sa tin cat mai scurt discursul de felicitari :) dar n-as vrea sa inchei fara sa mentionez doi menestrei simpatici foc care au cantat sub asediul a 90 de oameni pusi pe distractie.



Si bineinteles, va urma o "tornada" de poze drept dovada...

Kilometri de bere

Weekend-ul asta am avut un motiv in plus pentru a sarbatori: ziua de nastere a bunului nostru prieten Vali (La muuulti ani!!!!).
Asa ca ne-am adunat profi, clienti, agentii dar mai ales sociologi :)) la Becker Brau si ne-am scaldat in bere. Din pacate nu la propriu.
Dar asta nu inseamna ca nu s-au incins spiritele: am reusit uluitoarea performanta de a strange intr-o hora cam 12 oameni absolut necunoscuti in aproximativ 3 minute.
Dovada: