blogu' lu' fata mamii

Avocatul diavolului

2008-04-23T10:25:00.000-07:00

Urmeaza un post socant si destul de atipic pentru statutul meu de cercetator.

Cei atasati sentimental si chiar profesional de Calitativ (cu C mare de la Cercetare), sunt rugati sa se indeparteze usor de monitor si cu degetul mic de la mana dreapta sa directioneze mouse-ul catre x-uletul ala mic mic din coltul ecranului.

Prefer sa nu ma exprim muncitoreste chiar acum, as vrea sa vad parerile voastre mai intai. Asta asa, de dragul principiilor si eticii profesionale.

Orasul in care poti lucra la goblen in metrou

2008-04-14T11:26:00.000-07:00

A trecut mai bine de o saptamana de cand m-am intors din Paris si spre surpriza tuturor mi-am "revenit" destul de repede. Chiar as putea spune extrem de repede, imediat cum am ajuns in parcarea din fata blocului si am constatat ca sunt cel putin trei masini care trebuie date la o parte pentru a putea parca pe locul MEU (a se citi locul alocat masinii din care am coborat).

Buun...altfel spus am pus repede la loc in piept (partial la propriu, pe deplin la figurat) cele doua insigne de bucurestean: praful si rominismul monadic. Cu praful e nasol ca in combinatie cu apa rezulta noroi, iar cu rominismul monadic va explic eu alta data cum sta treaba. Asta ca sa nu deviez prea mult de la subiectul principal.

Deci Paris.Nu cred ca are sens sa va povestesc despre arhitectura, cultura si distractia din acest oras. Ori ati simtit pe propria piele, ati citit sau v-ati uitat pe cele 875 de poze facute de prieteni in concediu.

Ceva tot o sa spun, asta e clar. De exemplu: am vazut in metrou o tipa care statea linistita pe scaun si lucra la un goblen. Asta mi s-a parut o chestie suficient de succinta si plina de semnificatie incat sa rezume starea de bine care pune stapanire pe tine in acel oras.

Dar cum miile de cuvinte v-ar ocupa doar timpul, nu si mintea...mai bine cateva imagini bine alese dintr-un DVD aproape plin :)

Sa incepem cu lucruri serioase...

Cum o fi sa cazi cu liftul de la etajul 11????????...va zic eu. MARFA!!!!

Rata a la Versailles...

Stati linistiti...am reusit sa iesim din Louvre :))

Probabil nu se vede fara lupa speciala, dar pe o una dintre crengute e prins un fir de martisor! PAROL!

Continuarea in episodul urmator. Care, de altfel, se "toarna" la cerere.

Post de bagat in seama

2008-04-03T11:01:00.000-07:00

Am disparut subit (dar nu surprinzator) de pe blog. Si nu orice blog, chiar blogul meu. Nu-i nevoie sa zic ca exista o explicatie, mai multe chiar.
Asa ca ma rezum la a lista cateva chestiuni care s-au petrecut intre timp:

- am intinerit cu un an, cum de altfel se intampla la fiecare 13 ale unei anumite luni; evident, am ajuns deja pe minus si probabil de asta nu prea crede lumea ca am terminat facultatea (de master nici nu mai zic) sau ca am drept de vot;

- intru pe mess doar seara sau in weekend, cam de 3 ori pe saptamana si verific mailurile personale din ce in ce mai rar; din motive de securitate, ce... credeati ca stau mai putin la birou? :D

- si-a tras si tamara blog: http://cseszlo.blogspot.com urmariti-o, ca le zice bine prin birou

- incet dar sigur, prinde contur comunitatea tinerilor sociologi derivati in cercetare si alte domenii conexe; particip cu elan atat la intrunirile academice (adica bere si dezmat in club) cat si la discutiile elitiste gen cel mai mic esantion mare;

- am vazut mai mult decat am citit in primele luni ale anului: the notebook, the green mile si jumpers;

- contrar prejudecatilor de care sufar cu incapatanare, am intalnit clientul perfect si potentialul al carui cont nu l-as da nici concurentei; dar cu detalii despre aceste evenimente va reveni zaur.cercetozaur cu relatari de la fata locului;

- m-am speriat ingrozitor si am suferit alaturi de altii probabil la fel de sensibili ca si mine cand am aflat despre moartea tatianei duplei; ma abtin de la comentarii, o parte dintre gandurile mele au fost deja tastate de altii: http://dinmasinamea.wordpress.com

- tot moartea loveste din nou: george pruteanu, un om pe care l-am cunoscut personal. din nou, fara comentarii inutile

- si in fine, clasica dilema romaneasca: copy sau paste? http://www.razvanmatasel.ro/?p=542

Daca nu regretati cele cateva secunde/ minute petrecute aici, va puteti intoarce cu incredere dupa 15 aprilie. Voi reveni cu impresii de la Paris. Asta da teasing de blogger amator, nu????

There's a body missing!

2008-01-13T06:14:00.000-08:00

Cum ar fi sa incep anul (pe blog, cel putin) cu un post din categoria "Best of..."?
Neobisnuit, poate, dar nu cred ca strica nimanui o recomandare cinematografica.

Si ca sa nu consum prea multe secunde din pretiosul vostru timp, o s-o zic pe 'a dreapta: cel mai fain film pe care l-am vazut in ultima perioada tocmai a fost difuzat la TV, pe Antena 1 mai exact.
Daca nu prindeti nici reluarea, incercati totusi sa gasiti "Come September", 1961, SUA.
Detalii tehnice aici: http://www.imdb.com/title/tt0054759/

Eu detest povestirile despre filme, fie ele si succinte, pentru ca imi cam strica din surpriza, asa ca n-o sa va zic prea multe. Decat ca am ras adunat vreo ora, am daramat un pahar in timp ce bateam palma cu masa de ras si evident, la final am afisat timp de vreo 3 minute un ranjet 100% natural, fara prea multe ganduri in substrat.

So...daca aveti chef de o comedie romantica in adevaratul sens al ambelor cuvinte, incercati "Come September", cu Rock Hudson si Gina Lollobrigida in rolurile principale. Printre altele, niscaiva peisaje sublime din Cizma si cateva tinute chic, potrivite pentru primavara urmatoare (care sper sa fie anuntata de nelipsitii ghiocei, promotia 2008).

Enjoy!

Loc de dat cu kapu'

2007-12-26T08:51:00.000-08:00

Din vorba-n-vorba, aflu ca sunt oameni care ar avea ceva de spus despre blog in general, dar n-au un spatiu unde sa se exprime.
Am apucat sa promit, asa ca nu dau nume...dar astept (cu emotie?) ca acest spatiu sa fie utilizat ca atare.
Asadar, va invit sa dati din taste :)

Cadere calorica

2007-12-26T03:40:00.000-08:00

La cererea publicului, gasiti in dreapta filmuletul nostru de la Teacher's.

Suntem cu totii mandri de rezultatul muncii noastre si pentru a va scuti de orice discurs gen MTV Video Awards spun doar atat: BRAVOOOOOOOOO!!!!

Desigur, planuri mari pentru la anu'...dar nu zic nimic. Ne vedem la vizionari :)

Teacher's Film Festival

2007-12-04T11:15:00.000-08:00

Fapta s-a petrecut in urma cu ceva timp, asa ca o sa zic pe scurt.
Detaliile tehnice si descrierea oficiala se gasesc aici:
www.teachersfilmfestival.ro
Tot aici gasiti si filmuletele tuturor participantilor.

Asa, in general, trebuie sa recunosc: ideea festivalului mi se pare misto, organizarea ok si faptul ca a ajuns la editia a doua e deja un semn bun.

Totusi, n-as vrea sa-mi stric reputatia de guru carcotasilor :)) asa ca o sa zic pe sleau ca sunt trei chestii care mi-au cam taiat cheful de a participa si la editia urmatoare:

3. membrii juriului care nu au vazut filmele originale inscrise in concurs

2. membrii juriului care n-au venit la nicio vizionare, daramite la premiere...

--- si, in aplauzele publicului, avem un castigator... ----

1. publicul

Da, chiar publicul. Adica oamenii de la companiile participante care au asistat la vizionari si respectiv la premiere. De ce?
Imaginati-va o sala plina. Da' plina ochi. Si Andi Moisescu se da de ceasul mortii pe scena cititind si incurajand filmele din competitie. Si se ajunge la momentul ala absolut formal si pe alocuri obositor: aplaudatul.
Ok, e o formalitate. Se face din politete. Unele chestii nici nu merita aplaudate. Si totusi, ne ridicam in picioare si dam din maini.Dar sa fi intr-o sala plina cu oameni corporate si sa-i vezi aplaudand doar filmul/numele lor, pandind cu suieratu'n dinti orice strigare de turma....ei bine asta pe mine m-a convins de unele chestiuni. Eram si eu acolo, recunosc. Si dupa ce am aplaudat de nebuna vreo trei firme concurente - ca doar deh, fiecare nutrea acolo la un premiu mic mic sau macar o nominalizare - si am asistat neputincioasa la raspunsul stins al uneia dintre echipe, am avut din nou o trista revelatie absolut mb-ista.

O sa inchei brusc, subit si neinteligibil aici - pentru ca altfel m-as apuca sa comentez filmele, oamenii si festivalul. Lucru pe care l-ati putea, de altfel, face si voi dupa o vizionare a materialelor de pe site. Asa ca enjoy si vizionare placuta!

Decizii, decizii...

2007-10-31T23:22:00.000-07:00

E drept ca a trecut ceva vreme de cand n-am mai postat nimic pe'aici, dar garantez ca exista o explicatie. De exemplu, in ultimele doua saptamani am fost mult prea retinuta la telefon si pe messenger pentru a putea scrie ceva pe blog. Cum asa?

Ei bine, mai stiti voi cantecelul ala de la Parazitii in care facea institutu' lor o cercetare cum ca 50% canta, 50% sunt bodyguarzi? Va anunt pe cale oficiala ca aceste procente sunt depasite de tendintele pietei, acum 90% sunt consultanti ING.
Si toti consultantii ING isi suna toti prietenii si prietenii prietenilor cunostintelor vecinilor de la scara blocului de langa chioscul din spatele casei in care s-a tinut trainingul de vanzari.

Da. Nu trec doua zile si jap, inca unul ma suna sau imi scrie pe mess cum ca am o decizie foarte importanta de luat care imi va afecta viitorul. Si ca desigur, liderul de pe piata locala aka ING are toate raspunsurile pentru mine. De solutii, nu mai zic...
Bine, si fie vorba intre noi, eu - agentul, nu ma gandesc la banii pe care ii castig eu si la bonusul de target, nu, deloc. Ma gandesc ce-o sa faci tu, Iulia, la pensie si vreau sa ma asigur ca o sa ai o viata linistita si suficienti bani incat sa-ti cumperi o calatorie in timp si sa vii sa-mi multumesti pentru polita asta. Yeah, right.

Si ce ma enerveaza si mai tare decat telefoanele in sine e argumentul suprem cu care mi se scot ochii si rinichii: ING e lider in Romania. Subliniez, in Romania. In conditiile in care vorbim despre o piata in care, pe sleau, tre' sa le cam ai asa, cu investitii treburi chestii.
Sa va zic o faza: daca vrei sa-ti iei o masina, in calitate de cetatean mioritic, ce faci? Te gandesti...mamaaaa, ce tareee...astia de la Dacia sunt lider de piata, au cota de 40%...suuper tareee frateee...am jda mii de euroi, dar imi iau Dacia, ca e lider frate, nu ma-ncurc cu din astia de pe locul 7.
Adica de ce mi-as lua un Saab, aia vand cateva sute de masini pe an, Dacia vinde zeci de mii...e clar, masinile alea scandinave au ceva, sunt cu defect. Si ce tupeu, le dau si mai scump. Hmm...clar, Dacia, ca e lider. Si merge si-o pensie la ING, sa am bani de benzina si jetoane la spalatorie.

De reclamele alea enervante, nici nu mai povestesc. Uite, mai bine pastrez un moment de tacere in care va rog sa va imaginati un film sau o emisiune fara stirile de la ING. ...........(MOMENT DE TACERE)................Frumos, nu?

Recunosc ca exagerez putin, dar hai sa fim seriosi...am fost si eu la traininguri de vanzari, stiu si eu despre ce e vorba in propozitie. Prespun ca si voi.

Asa ca domnu' cu instructia celor 90%, vezi ca in afara de masele de oameni amorfe si omogene mai sunt si unii asa, mai...speciali sa zicem. Nu numai ca au ceva prin portofel, da' a naibii chestie, au niste viermisori asa sub capota, cred ca neuroni se cheama, si au aia un sistem dom'le...nu's cum sa zic, da se misca asa intr-un fel de te fac sa gandesti. Uite, de exemplu te face sa te gandesti sa n-ai de-a face cu stresantii de la ING niciodata. Da' niciodata. Mai mult chiar, sa zici si la altii. Tot din aia cu capota plina, stati linistit ca nu ne bagam pe main target, doar acolo, pe la nise...

ps pentru prieteni: stati linistiti, ca nu doar voi m-ati sunat. si n-am nimic cu personal cu voi, tot dragi imi sunteti. dar sistemu' dom'le, sistemu'... :)

Gustavo el Celerico the Great

2007-09-23T13:18:00.000-07:00

Cam asta isi doreste orice client de la agentia la care apeleaza. In cazul de fata, un Roadrunner/ Speedy Gonzalez al cercetarii. Adica Gustavo el Celerico. De cele mai multe ori The Great.

episodul I

Povestea incepe la fel de simplu ca de fiecare data: calare pe calul cel alb, vine clientul la agentie si spune: vreau niste rezultate. Agentia se da peste cap, pune la cale un ospat, profita de ocazie si intreaba: dar care sunt obiectivele? si exista vreo presiune de timp, va grabiti?
Raspunsul este invariabil, acelasi: pai avem nevoie de rezultate ieri. Obiectivele ar fi astea...

Si agentia se da iar peste cap, de doua ori mai exact, face o propunere si se-apuca de treaba. Trimite chestionarul spre aprobare pentru a putea porni field-ul. Si asteapta. Asteapta. ... Clientul e plecat din tara. ... Mai asteapta.

Intre timp, au intrat alte 5 studii in teren. In cele din urma, se primeste un feedback care consta in modificarea a cel putin 50% din instrument, dupa principiul "noi ne pricepem la cercetare". Inca o saptamana se explica sensul si scopul fiecarui indicator, de ce asa si nu asa. Blah blah blah (am obs ca pe cei mai multi nu prea ii intereseaza partea asta, asa ca skip).

Agream o forma finala. Agentia reface timingul. Clientul sare ca ars: pai cum, ati zis ca primim rezultatele ieri. Pai da, rezultatele se primesc ieri in conditiile in care studiul se porneste dis de dimineata, nu dupa cina si film la Movieplex. Sper ca ati prins morala...

*** Pentru cei care nu stiu deja: Gustavo este numele de scena pe care l-am primit de la un client. Un client pe numele sau Pavel, care intr-unul dintre primele mailuri imi scria (mie, Iulia):
Dear Pavel,
...
Regards,
Pavel.
Zic bun, omu' a dat copy paste la mail. Peste doua saptamani revine cu un alt mail:
Dear Gustavo,
...
Regards,
Pavel.
Ok, Gustavo sa fie. Si Celerico, adica "cel grabit". Ce, nu stiati ca in limba romana exista cuvantul celeric? Si inseamna rapid? Eu am avut onoarea ca, in timp ce recodificam cateva raspunsuri la o deschisa, sa gasesc pentru intrebarea "Ce apreciati la acest furnizor?" raspunsul: "Celeritatea serviciilor". Ei, ce ziceti? Nu-i asa ca recodificarile sunt instructive? :))) ***

GOD BLESS 89 FM!

2007-09-08T00:18:00.001-07:00

Am descoperit un radio de mare exceptie.
Il gasiti pe 89.00 FM.
Fara reclama, fara animatori zgribuliti si afundati in propriile filosofii de viata.

Dar asta nu e singurul argument pro 89.00 FM (care intre timp vad ca si-a schimbat "eticheta" in News FM). Urechiusele voastre vor fi indelung rasfatate cu muzica britanica atent aleasa, alternative, grunge, soft rock (bine, si-un pic mai hard pe alocuri)... ce mai, e ca un cos cu fructe de toamna, frumos aranjate si colorate, cat sa nu te mai saturi privind.

Asa ca dragi administratori ai News FM... va rog eu, dati un bonus dj-ului, ca face o treaba excelenta si mariti un pic bugetul ( stim cu totii ca in realitate nu exista perfectiune, iar singurul defect pe 89.00 FM e ca playlist-ul pare restrans, dar cum repetitia e mama invataturii...)

Update: Din pacate, s-a elucidat si misterul...
http://www.standard.ro/articol_9065/trustul_intact_lanseaza_un_post_de_radio_de_stiri.html

Corbii de piatra si-au luat zborul

2007-08-28T10:18:00.000-07:00

Desi initial gandisem acest post ca pe un fel de tencuiala a monumentului de prostie inchinat poporului roman, iata ca revin la sentimente mai bune si zic doar atat: trebuie sa vizitati Corbii de piatra, pana nu isi iau zborul.

O sa fiu zgarcita rau de tot in detalii, spun doar atat: manastirea sapata in piatra din satul Corbii, judetul Arges, este unul dintre cele mai vechi asezaminte crestine de pe la noi. Picturile de aici nu au fost restaurate niciodata, iar istoricul locului trebuie sa-l auziti direct de la sursa, e o poveste impresionanta cu daci, turci, romani, domnite, domnitori, calugari si italieni.

Iar finalul este grandios, stanca in care este gazduita manastirea se continua in curtea doamnei Uta (o batranica din povesti, de 80 de ani, care locuieste intr-o casa construita in urma cu mai bine de 100 de ani), unde gasiti o cascada (asta daca ploua) si urmele unui urias pietrificat.

Grabiti-va, in curand locasul va intra in atentia autoritatilor, adica se va inchide pentru "renovare si dezvoltare".

Un detaliu din interior:

Curtea doamnei Uta:

Puteti urca pe manastire, unde va garantez ca va asteapta un peisaj de zile mari. Dar pana acolo, treceti prin:

Astept impresii!

Moeciu???? Mneeeea....

2007-08-28T09:16:00.000-07:00

episodul I - Pestera

Am intrat in posesia a doua zile libere. Unde mai pui ca erau una bucata vineri plus una bucata luni. Asemenea momente merita sarbatorite, nu gluma!
Asa ca am convocat consiliu de familie plus reprezentanti ai triburilor adverse. Glumesc, de fapt au sunat C&O ca hai frate la Moeciu. Si noi am zis ok, mai ales ca nu prea am frecventat zona. Cautam pe net cazare, gasim super viluta cu peisaj de catalog. Zic buun asa, probabil astia nu sunt chiar la sosea, mai apucam sa vedem si-un munte acolo. Sunam, rezervam, anuntam rude prieteni si alte cunostinte ca NU avem semnal in weekend.
Se face vineri, apucam de-mpachetam abia pe la pranz. Suna proprietara de la pensiune sa se asigure ca venim si sa ne roage sa incercam sa ajungem pe lumina, ca e drumul accidentat si sa vedem gropile. Dupa indicatorul cu Pestera 10 km faceti dreapta, treceti de biserica si scoala si gata. Zic tare, frate.
Reusim sa iesim si din Carrefour (deh, mici beuturi si alte alea), o instalam confortabil pe Ioana si o instruim cu privire la destinatie: Pestera, undeva dupa Moeciu. Si-ncepe Ioana sa ne vireze tandru cand la stanga, cand la dreapta.
Intr-un finaaal ajungem la indicator. Facem dreapta. Drum decent. Asteptam sa trecem pe langa scoala. Si asteptam. Si asteptam. Intre timp, incepem sa serpuim pe munte, pe un... sa-i spunem drum...o curba aproape continua, in panta, exclusiv treapta I forjat. Si uite asa, in asteptarea scolii au trecut 30 de min.

Abia in minutul 45 am ajuns la destinatie. Evident, abia la final am descifrat adevaratul sens al cuvintelor "accidentat", "pe zi" si "Pestera". N-are sens sa intru in detalii, v-ati prins ca am regretat pranzul pana la ultima inghititura :d

N-are nici un rost sa descriu peisajul, linistea si splendoarea locului cu pricina. Dupa cum nici fotografiile de mai jos nu redau fenomenul pe deplin:

Trebuie, totusi, sa recunosc ca ne-a cam luat ochii o casuta cocheta, amplasata strategic intr-un varf de culme:

Morala: decat ghemuit si chinuit in Moeciu, mai bine izolat si ignorat in Pestera. Recunosc spasit ca nu ne-a latrat nici macar un caine, spre deosebire de Moeciu, unde am fost apostrofati la cina de un personaj azoreic:

Si ca sa ne para cat de rau posibil ca trebuie sa plecam, dupa o furtuna excelenta, muntii aratau cam asa:

Aaa, cum sa uit de simbolul local:

Va salut respectuos. Urmeaza o scurta introducere in epopeea "romanii e destepti" - si aici mentionez ca am citat din clasici in viata. Nu spui care. Sic.

Stiati ca...

2007-08-13T00:49:00.000-07:00

Nu simt lipsa mailurilor de birou cu tematica ampla a lucrurilor nestiute, insa... am aflat o chestie mult prea tare pentru a nu o impartasi.

Cunoastem cu totii discursul clasic cu "traim in secolul vitezei, al informatiei, al internetul samd", de unde rezulta cum ca NOI (cu accent pe tineretul din ziua de azi) suntem fortati de imprejurari sa fim a naibii de bine informati.

Asa ca iata o dovada in acest sens, culeasa de pe malurile Dambovitei:

Doua pustoaice in metrou. Sa zicem 18 ani, cochete si coafate. Impartasesc calatorilor aflati pe o raza de 2-3 metri in jur ultimele nouatati din viata personala. La un moment dat, una dintre ele isi manifesta stupoarea:
"Auzi fata, tu stiai ca si tata lu' Enrique canta????"

Soc si groaza la metrou. Si la noi in birou, de altfel.

Zaur.Cercetozaur.

2007-07-30T12:10:00.000-07:00

(lucrare ampla, deloc academica, in trei volume)

(volumul 3)

Ziceam la finele postului anterior cum ca urmeaza sa povestesc despre cenzura si rigiditate in cercetare. Inainte de asta, nu si fara legatura, as vrea sa elucidez misterul titlurilor anterioare: de ce suntem oare (mult) prea optimisti?

Ei bine, pentru ca noua, cercetatorilor, ne place sa credem ca stim si putem sa dam raspunsuri la toate intrebarile clientului. Pentru ca noi, cercetatorii, avem la indemana o serie de instrumente si unelte (aka tool-uri) valide si fidele (in sensul strict metodologic al termenului) care dau o putere nemarginita.

Suntem, de fapt, niste singuratici. Niste Clint Eastwood mititei, cu pistoalele bine curatate si incarcate, care nu se intalnesc si nu-si vorbesc mai niciodata. Motivul principal: cercetarea este o industrie inchisa si putin comunicativa.

Spre deosebire de colegii ceva mai norocosi din advertising si pr, noi nu putem iesi pe scena trambitand: mama ce U&A strasnic am tras si sa vezi ce rezultate... e o cu totul alta atmosfera unei industrii in care vii si spui uite frate, EU am facut campania asta si cei carora le place vin si pun o caramida la statuie.

In research, poti spune - in cel mai fericit caz - uite, lucrez pentru clientul asta si atat. Rezultatele muncii noastre sunt niste cifre, pe care, de fapt, nu le vrea nimeni. Decat, evident, daca depasesc media pietei. In momentul in care ai vesti proaste pentru client, putini isi pun problema cum ca ar avea realmente o problema. Nu. Majoritatea spune: agentia nu a cules datele bine, analizele nu sunt in regula, esantionul nu ofera reprezentativitate samd.

Si uite asa, imi dau seama ca, de fapt, clientul ar trebui sa vina la agentia de research ca la un doctor: dom'le, ma doare brandu’ ... sau imi cam sta competitoru' x in coasta. Aveti leac pentru asta?
Urmeaza clasica discutie despre istoricul medical al pacientului (informatii pe care doctorul, ca si cercetatorul, le folosesc strict in definitivarea unui tratament eficient).

Cum ar fi ca un pacient sa mearga la doctor si sa spuna: domnu' doctor, cred ca am apendicita. am auzit ca astea sunt simptomele. uite, eu vreau sa ma operati si sa ma coaseti in zig zag cu un fir de ata roz bonbon de 3 mm. Eeee, cam asa si clientii care vin si spun ca dom'le, stiu eu cum e cu cercetarea. Faceti asa si asa. Scala o explicati asa. Puneti intrebarea asa. Eroare, mare eroare.

In aceeasi ordine de idei, ma surprind oamenii din advertising/ pr/ strategie samd care arata cu degetul spre cercetare uitand parca momentele jenibile prin care trec, la fel ca si researcherii, in compania clientilor priceputi la toate: aaa, pai nu-mi place dom’le strategia asta, stiu eu ca consumatorul meu e asa si nu asa, aaa, pai ce e cu spotul asta, ia sa scoateti veverita samd. Chiar Razvan Matasel avea la un moment dat asemenea povestiri pe blog... need I say more?

Daca recapitulam si calculam gradul de independenta al cercetatorului fata de nenumaratii factori de influenta, ajungem la o imagine trista a research-ului facut cu rigiditate si “strecurat” prin sita deasa a clientului. Asta mai ales in agentiile mici, care din pacate nu au forta si experienta necesara pentru a impune un punct de vedere profesionist. Dar exista, din fericire, si o alta lume a reasearchului.

As putea intra in detalii, dar asta doar la cerere. Sic.
Deocamdata m-as bucura sa va fi oferit o perspectiva mai ampla asupra cercetarii, poate chiar un inceput de simpatie fata de cei care "dau note".

Suntem mult prea optimisti?

2007-07-25T11:19:00.000-07:00

(lucrare ampla, deloc academica, in trei volume)

(volumul II)

Ajunsesem la partea cu "eficienta comunicarii dintre cele trei parti implicate: clientul, research-ul si agentia de publicititate"... asta da poveste!

Daca iesim putin din context si aruncam o privire in jurul nostru ne dam seama ca, de la o vreme, ne trezim in fiecare dimineata sufocati de un infinit lant al slabiciunilor in comunicare: avem asemenea lacune acasa, in familie, cu prietenii, la serviciu, cu vecinii samd.
Asta e motivul principal pentru care colcaie nervii la volan - intampinam dificultati in a comunica altor participanti la trafic ce intentii imediate avem si care este parerea noastra sincera despre modul in care isi manevreaza bolidul. La chioscul din spatele blocului nu mai are niciodata paine la ora 10 seara pentru ca gestionarul nu stie sa comunice cu clientii si sa intocmeasca o estimare realista a graficului de vanzari. Etc. Etc. Etc.
Ce-o fi de fapt comunicarea asta, putem afla cu siguranta din carti, de la TV si de la specialisti, insa "a comunica" in acest adevarat sens al cuvantului este o tehnica mult prea rafinata pentru multi dintre noi.

Eh, dar stiu ca ati mai auzit discursul asta, poate un pic reformulat, insa cu siguranta pe asta n-ati citit-o prea curand:

hai sa convenim impreuna ca o casnicie este, de fapt, orice relatie care:
- are la baza un set de intelegeri mutual acceptate (exprimate formal sau nu)
- presupune gestionarea de diverse resurse (financiare, materiale, umane samd)
- are diverse output-uri concrete sau pur si simplu comportamentale;
- interfereaza cu orice alte relatii si pe baza careia se construiesc strategii (alias planuri).

Asisderea, colaborarea dintre un client si o agentie ( de advertising sau research sau mai stiu eu ce) este, in viziunea mea restransa, o casnicie.

Dar Big Brother stie prea bine cum ca orice client, in cele din urma, e ca un barbat cu doua amante. Nu o sotie si o amanta, ci doua amante de-a dreptul. Fiecare luptand pentru suprematie, impodobindu-se care mai de care, uitand cine este de fapt personajul principal, pentru placerea cui se petrece totul: pentru el - clientul, cu/pentru banii lui.

Oricat ne-am dori sa ajungem in acea stare de nirvana - pozitia lotus, clientul ciugulind din dreapta, cealalta agentie din stanga - va trebui in cele din urma sa coboram cu picioarele pe pamant si sa intelgem cum stau de fapt lucrurile. Asa ca... lasati schimbarea sa vina la mine, stiu eu cum sa o pasez mai departe :))

Razvan Matasel are cateva ponturi bune in sensul asta, asa ca ma gandesc ca n-ar strica sa vedem putin si ce zic ceilalti... t h e o t h e r s (in adevaratul sens cinefil al expresiei). Asadar:

1. Incercati sa intelegeti la ce vor folosi datele pe care le furnizati voi, cum functioneaza advertisingul si cum functioneaza marketingul - nu de putine ori clientul este pus intr-o dilema usor penibila atunci cand primeste din partea omului de research urmatoarea rugaminte: "ok, inteleg care sunt obiectivele, dar povestiti-mi ceva mai mult despre finalitatea studiului, cum anume veti folosi aceste date". si pauza. o mareeeeee pauza. de mult prea multe ori. sau si mai memorabile sunt momentele in care vine un client si spune "vreau si eu un studiu de tip xyz2204jdsds". la care omul de research, usor jenat, spune: "ok, haideti sa vedem exact despre ce este vorba. nu sunt familiar cu xyz2204jdsds, imi puteti da mai multe detalii?" - si clientul replica ofuscat: "pai nici eu nu stiu, voi trebuie sa stiti, eu vreau pentru ca am auzit ca iese bine si e interesant". si uite asa ajungem la capitolul tool-uri/ instrumente de cercetare....

2. Incercati sa creati tooluri in functie de probleme si sa nu fortati aplicarea unui tool indiferent de ce asteptam noi; - unele agentii de research, in special cele internationale, dezvolta propriile instrumente pe care le si denumesc specific. asta poate crea, uneori, confuzii precum cele de mai sus. dar absolut toate tool-urile au la baza una sau mai multe probleme. important este ca si clientul sa fie capabil si suficient de binevoitor/ deschis incat sa puna punctul pe i si sa spuna - "uite mai cercetatorule, asta e problema mea".

3. Aveti grija cum culegeti datele… si nu inventati tot felul de trucuri pentru a ascunde viciile de culegere si prelucrare… am lucrat pentru mai multi jucatori din aceeasi industrie si datele pe care le aveau ei si care masurau acelasi lucru se bateau cap in cap - nimic mai adevarat. datele trebuie culese cu maxima atentie. ce te faci insa, cand, de exemplu, un client nemultumit de agentia cu care lucra inainte deschide o licitatie pentru un tracker sau un alt studiu care a mai fost facut in urma cu ceva timp si se doreste compararea datelor? aici incepe un cerc usor vicios... pentru a face o comparatie valida, metodologia trebuie sa fie identica. daca prima agentie a masurat notorietatea spontana printr-o intrebare semi deschisa (adica respondentul este rugat sa numeasca el marcile cunoscute, dar operatorul are pe chestionar marci pe care le bifeaza) atunci valul urmator trebuie sa masoare la fel. chiar daca tu, a doua agentie, ai o politica de masurare a notorietatii spontane prin intrebari deschise (adica rogi respondentul sa numeasca marcile pe care le stie, iar operatorul noteaza direct pe chestionar ce i se spune) esti practic legat la maini. daca schimbi metodologia, comparatia rezultatelor va fi devastatoare. pastrezi metodologia, "castigi" un punct in plus la capitolul frustrare metodologica. exemple de genul asta sunt multe, prea multe. dar, slava domnului... vine punctul 4...

4. Si cercetarea poate fi creativa…aplicand aceleasi si aceleasi tooluri nu veti obtine decat aceleasi raspunsuri care vor duce la aceleasi solutii; - cercetarea creativa este, de fapt, cercetarea adevarata...pur sange. existenta tool-urilor in research nu ar trebui sa reduca dimensiunea aceasta a creativitatii, ci, din contra, sa ii ofere un sprijin metodologic. ce vreau sa spun - nu poti inventa metode si tehnici la nesfarsit, dar un cercetator adevarat va stii cand pentru cine unde cum si ce sa aplice!

5. Lumea se schimba, marketingul si advertisingul la fel…degeaba aduceti tooluri invechite in Ro si va bazati ca noi nu stim asta; - research-ul este, la randul sau, intr-o continua schimbare. si aici nu ma refer atat la instrumentele care apar/ dispar de pe piata din Romania, cat la demers in sine si etapele pe care le presupune. din pacate, Romania este in urma si la capitolul cercetare de piata - situatie in care se afla si advertising-ul, pr-ul, marketingul samd. desi acest "in urma" reflecta, de fapt, starea si ritmul de dezvoltare al societatii/ economiei in ansamblu. un exemplu: faptul ca respondentii sunt din ce in ce mai greu abordabili a dus la dezvoltarea studiilor telefonice si online. directia asta e sprijinita si de recentul boom al internetului la noi. deci "importarea" tool-urilor online sau a celor telefonice are, la baza, alta argumentatie.

6. Prezentati doar rezultatele cercetarii si nu incercati sa mascati lipsa de “key findings” prin opinii personale fara noima; - doar rezultatele cercetarii sunt, de cele mai multe ori, niste grafice si niste cifre seci si fade. e perfect valabila observatia referitoare la opiniile personale fara noima - cu siguranta un cercetator nu isi permite sa isi dea cu parerea asa, tam nesam. din contra, acele recomandari din raport trebuie sa fie un rezultat al combinarii cunostintelor de research/marketing/advertising/pr cu acea creativitate proactiva despre care am mai vorbit. nu de putine ori cercetatorul devine, de fapt, un consultant care trebuie sa fie capabil sa isi ghideze clientul catre acele key findings care iti structureaza solutia problemei de la carei ai pornit.

7. Investiti in pregatirea oamenilor…nu oricine poate fi moderator de grup sau om de cercetare - nimic mai adevarat. dar asta tine mult de strategia fiecarui institut de cercetare. si de costurile pe care clientii sunt pregatiti sa le suporte.

Ma gandesc ca ar fi bine sa inchei aici. Pastrez dezvaluirile de senzatie pentru partea a treia :d Pentru sceptici, vom discuta in special despre cenzura si rigiditate in research. Ce ziceti, suna bine, nu? Merita putintica rabdare...

Suntem prea optimisti?

2007-07-23T12:09:00.001-07:00

(lucrare ampla, deloc academica, in trei volume)

(volumul I)

Trebuie sa recunosc - initial, gandisem acest post ca un raspuns pentru articolul lui Eugen, pe care il gasiti aici:
http://eugens.wordpress.com/2007/03/02/5-reasons-why-focus-groups-suck/

Dar intre timp au mai aparut cateva posturi la obiect:
http://www.razvanmatasel.ro/?p=277#comments
http://mihailneculai.blogspot.com/2007/07/mea-culpa.html
http://brandmaker.wordpress.com/2007/07/23/planning-vs-research/

Din start vreau sa spun ca pentru mine este important ca oamenii din jur sa inteleaga un rationament mai mult decat sa fie de acord sau nu cu respectivul demers. Altfel spus prefer sa ma intelegeti, nu-mi pasa daca ma aprobati sau nu.

Inainte de a continua cu orice tip de rationament/ argument, vreau sa "impun" cateva concluzii pentru cei care nu prea au rabdare sa mearga pana la capat. Sa-i spunem "Management summary" - adica singurul capitol dintr-un raport pe care sigur il citesc majoritatea clientilor:

- avem de-a face cu un nefericit triunghi conjugal: client, agentie de publicitate si agentie de research; e o casnicie aranjata, se face contract prenuptial, dar unul dintre parteneri tot "calca stramb" si cele doua (agentii, desigur :D ) ajung sa se paruiasca in fata scarii, sub ochii siderati ai "sponsorului" (care oricum nu prea intelege care-i faza) si a vecinilor (concurenta, zgomot de fond samd) bucurosi de barfa noua ;

- research-ul are un mare dezavantaj in fata PR-ului, marketingului si advertisingului: din varii motive, nu exista oameni de research care sa iasa in fata si sa spuna ceva, research-ul nu este promovat si nu are fani; asadar, simplul fapt ca advertiserii, pr-ii si toti ceilalti isi spun cuvantul face ca viziunea celor din afara sa fie puternic influentata de ceea ce se aude de la cei care vor si stiu sa spuna! si uite asa am facut rost de o noua "cenusareasa" :))

- e foarte adevarat ca se face si research de proasta calitate in Romania - la fel de adevarat este si ca exista publicitate de calitate indoielnica la noi; asa ca ma gandesc ca n-ar fi rau sa evitam capcana prejudecatilor de care ne-am lovit in trecut!

Buun...acum sa trecem la povesti. Nu voi face o pledoarie in cinstea research-ului, dar nici n-o sa ma zgarcesc la argumente pro. Dar asta doar dintr-un spirit justitiar reprimat. De fapt, as vrea sa va rog sa incercati - cel putin - sa vedeti lucrurile si putin altfel.
Asadar, spuneam ca pornisem de la articolul lui Eugen, din care am aflat cel putin 5 motive pentru care focus grupurile sunt de kkt.
Urmeaza un prim set de comentarii pe marginea "celor 5", dupa care voi incerca sa formez o imagine de ansamblu asupra cercetarii de piata, asa cum o vad eu.

1. focus grupurile nu sunt relevante din punct de vedere statistic - corect. dar nimeni nu pretinde asta. asa ca nu vad de ce am ar fi un argument. mai mult chiar, lipsa de reprezentativitate statistica a focus grupurilor este un fapt asumat - atat de client, cat si de orice alte parti implicate - inca din start;

2. participantii la focus grupuri nu vor fi sinceri fiind inconjurati de atatia necunoscuti - e o fata a monedei. exista, totusi, diverse teorii care povestesc despre oameni care isi construiesc un statut si o imagine si pe care nu o tradeaza in fata celor care ii "cunosc". in cadrul unui focus grup, spontaneitatea ia avant si asa ies la iveala acele "insight-uri" pe care le vaneaza cu lacomie orice client/ advertiser;
mai sunt si povestile despre diversele roluri care se joaca pe parcursul unui focus, cum pot fi actorii asociati cu ele, evitate situatiile indezirabile si interpretate raspunsurile in functie de scenariul din care fac parte;
sau hai sa privim si din alta perspectiva: in momentul consumului (de reclama sau produs) exista mereu un zgomot de fond care isi gaseste practic reprezentarea in acesti ceilalti aflati alaturi de respondent la masa din sala de focus;

3. participantii nu sunt din industrie - slava domnului ca nu! clientul final nu are atata nevoie de un premiu din partea unor specialisti in reclame, cat parerea unor "amarati" de consumatori care sa se aglomereze in cotele estimate si care sa garanteze cifrele de vanzari necesare;

4. din focus grupuri "ies bine" doar idei banale, plictisitoare si usor de uitat - si asta pentru ca respondentii sunt intr-un mediu ostil, ideile inovative sunt controversate si le pot strica imaginea; adevarart, multe idei sunt "ucise" in etapa asta. dar ce target au brand-urile respective? cui se adreseaza? cine trebuie sa le cumpere? asta e o discutie care merita exemple concrete, altfel riscam sa ne pierdem in opinii mult prea personale pentru a putea oferi ceva util si altora;

5. focus grupurile sunt risipa de bani si timp - ei bine, nu. de o mie de ori nu, in conditiile in care s-ar fi organizat 2000 de focusuri. altfel spus da, se si pierd bani si timp pe asa ceva. asta daca nu exista in prealabil o comunicare eficienta intre cele trei parti implicate: clientul, research-ul si agentia de publicitiate.

Si uite asa am ajuns o discutie suficient de ampla si delicata incat sa-mi permit sa iau o pauza. Glumesc, de fapt voi reveni cu o continuare in zilele imediat urmatoare.

O fi Noua literatura?

2007-07-16T10:24:00.001-07:00

Atentie, e cel mai lung text de pana acum. Am reusit in cele din urma sa citesc "Noua literatura" si m-au apucat cronicile de lectura. Daca n-aveti chef sa cititi tot textul, retineti esentialul: T.O. Bobe, Simona Popescu si Ana Maria Sandu. Ah, si marturisirea mea cum ca imi e un pic dor sa lucrez ca PR :)

Desi ajunsa la nr.5 pe anul asta, Noua literatura a fost - pana acum cel putin - o chestiune indepartata de mine si cu siguranta absenta din biblioteca personala.
Lucrurile s-au schimbat saptamana trecuta, cand pur si simplu n-am mai rezistat tentatiei - cum as putea, T.O. Bobe face parte dintre semnatari. Pentru cei care nu stiu, eu = mare fan T.O. Bobe, asa ca rog intelegere, nu si aprobare.

Bineinteles, am inceput prin a devora "Teatrul la chineji" - jumatatea de pagina alocata autorului meu preferat. Si omu' are un rationament interesant. Pana la un punct.
Ce zice Bobe... cum ca la noi, la romani, lipsesc genuri precum romanul politist, SF, fantasy samd pentru ca bancul cu iepurasul si morcovii mici (ce-i drept eu stiam cu multa multa multa frisca, dar ideea de baza e aceeasi), ca orice gluma, are si un sambure de adevar. Sau, ca sa si citez: "De ce-am avea? De unde sa luam nebunii care sa-si piarda vremea si energia scriind astfel de carti, stiind de la bun inceput ca nu vor primi in schimb decat, cel mult, o grimasa condescendenta? De ce n-ar incerca sa scrie toata lumea, lacom, carti mari, capodopere?".
Si aici vin eu si spun: pentru ca, slava domnului, exista nisele. Si din fericire, cel putin in literatura, existenta lor nu se justifica prin initiativa binevoitoare a marketingului, ci prin efervescenta unui segment de (potentiali) cititori suficient de bine conturat.
Am ajuns aici si nu pot sa nu ma intreb unde se termina underground-ul si unde incep de fapt nisele? Stiu ca nu asa se aranjeaza de obicei astia doi termeni si ca, de fapt, din underground mai degraba treci spre comercial.. dar hai sa ne prefacem ca intelegem si dihotomia asta.
Simona Popescu imi ofera o firmitura de raspuns, sau mai bine spus o noua metafora, de aceasta data cinematografica: la fel ca in Shark Tale, "In lumea aia gri, a rechinilor gri si importanti, nu se intampla nimic surprinzator, doar lucruri gri, serioase si imobile precum caldaramul cel gri. Ce plictiseala la rechinii de suprafata! Ce gri! Dar daca mergi mai departe - cred ca in jos - dai de alta lume, a pestilor mici, colorati, haiosi, trendy."
Cu o singura chestie nu prea sunt de acord: trendy. As spune ca mai degraba acest "trendy" face trecerea dintre cele doua lumi. Dar asta e alta discutie.
Ideea e ca nu e rau sa avem grija de si sa dezvoltam niscaiva nise. Un bun exemplu il gasesc tot aici, de data asta in interviul acordat de Mihaela Michailov, care povesteste putin despre Unitext - "publica nu numai texte dramatice, publica si critica si teorie de teatru".
Buuun... o intrebare secventiala ar putea fi cum anume sa punem in practica si teoria asta, cu dezvoltarea niselor? Desi, mai intai, unii ar intreba de ce sa ne concentram pe nise cand avem din start un public general plapand. Oricum, avem si un mediu editorial suficient de fragil incat sa-l poti acuza de superficialitate si lipsa de transparenta/ strategie. Gasesc si pentru fraza asta un exemplu - cazul Toni Morrison, pe care-l gasiti descris in detaliu la pag. 4-5 de Ana Chiritoiu.
Totusi, raman optimista. Mai ales ca am citit si ce zice Viviana Musa despre cum e sa fii PR la editura si recunosc... imi e un pic dor sa lucrez ca PR :) Si nu pentru ca rezolv multe chestii pe messenger.
Daca tot veni vorba... luati aminte ca "am devenit, prin forta imprejurarilor, vreo cateva sute de mii/ miloane de scriitori romani. Nu de vagoane, asa cum suna meseria asta in nomenclatorul de meserii, ci de texte pe messenger si pe blog-uri" - de la Ana Maria Sandu zicere. O fi de bine, o fi de rau... asta doar studiile de antropologie si lingvistica o vor proba in timp si in functie de interpetari. Pana una alta, hai... la chiosc dupa Noua literatura sau pe hol, la tigara... dupa preferinte.

De ce sa dati un click pe...

2007-07-10T12:19:00.000-07:00

Clubliterar - cea mai completa antologie contemporana. doar aici mai public, rar, ce-i drept. au fost si alte site-uri in viata mea literara, insa in club sunt de vreo 5 ani, asa ca as putea trece chestia asta alaturi de cartela mea Orange (ex Dialog) pe care o am de 9 ani si pe care nu intentionez sa o schimb (deci da: sunt pe cartela, nu abonament si da, am acelasi nr de telefon din clasa a 9 a - sic!)

Display of Sakura - e blog-ul Cristinei Ispas, asa ca e suficient sa spun: Fetita. Mixaj pe vinil.

Horoabe - un alt blog personal, de data asta cu poze facute de colegul meu Leo...O imagine face cat o mie de cuvinte, nu?? De asta eu scriu ca disperata pe'aci si Leo pac! mai tranteste cate-o poza :))

I made this... spuse Ancuta, vesnica mea colega si prietena: de facultate, de camin si de serviciu. Asa ca draga Nelly Furtado, sa-ti intre bine in cap: not all good things come to an end!!!

mp's e prospatura, asa ca mai bine spuneti-mi voi cum vi se pare....

pana mea - un nou proiect excelent semnat un cristian & co. in cinstea generatiei 2000, care, fie vorba intre noi, exista doar pe hartie... multa hartie. Versiunea electronica e muuuuult mai haioasa, iar cea "live"... pe asta e mai bine sa o gustati in liniste.

texte, nu gluma...semnate vlad tausance, omu' de la platane si singur la parinti :)

Observatii, sugestii, reclamatii?

rules & regulators

2007-07-02T11:18:00.000-07:00

Ok, hai sa raspund la intrebarea zilei: de ce nu am pozele mele de la bestival?
N-o sa va vina sa credeti: nici nu s-au descarcat acumulatorii, nici nu am uitat acasa aparatul. Pur si simplu nu l-am luat cu mine.
De fapt, nu e chiar atat de simplu... mi-a venit mie ideea geniala sa citesc regulamentul de pe spatele biletului. Si cum scria acolo negru pe alb cum ca nu ai voie cu aparatura dintr'asta smechera, m-am gandit: oare cum o fi sa respect macar o data in viata din proprie initiativa o regula banala?
ERROR. ERROR. ERROR. ERROR.
Evident, nu te-mpiedica nimeni sa faci poze sau sa filmezi.
Din fericire, au fost altii mai inspirati decat mine si am totusi "dovezi" cum
c-am urlat in gura mare "we're al wasteeeed away".
Asa ca... pumni palme si alte alea din marea familie "jap jap" - prietenii
stiu de ce.

Ce vraji a mai facut Kasabian

2007-07-01T03:31:00.000-07:00

Da, am fost sambata la Bestival. Vreme perfecta, atmosfera placuta. Oameni misto. Damian and Brothers au cantat destul de putin, ce-i drept nici nu prea aveau pentru cine. La Kasabian s-au strans ceva mai multi, la Reamonn era aglomeratie, iar Pink doar a mentinut starea de euforie indusa de reprezentatia anterioara.

Kasabian este o trupa britanica in adevaratul sens al cuvantului.
Muzicaaaaaaaaaaaa, frate.
Recomand cu incredere Empire (video), Processed beats, LSF si Reason is Treason.
Cat despre prestatia live, se pricep baietii, ce mai...

De dragul comparatiei, un fragment din concertul de la Romexpo:

Reamonn a jucat rolul clasicului in viata, din care toata lumea canta si citeaza. O desfasurare de forte impresionanta, vocalul a venit cu lectia bine invatata: buna seara & multumesc & te iubesc. Ce-i drept, jumatatea e de pe plaiuri mioritice, asa ca se pare ca s-a pregatit intens.
Aaaa, si daca n-ati aflat inca, a si venit cu steagul Romaniei pe scena la un moment dat, asa ca... cinste lor, cinste lor, cinste patriotilor!
Gasiti pe youtube momentul tricolor, precum si inregistrarea de mai jos:

Si originalul, desigur...

Hehe, deja m-au coplesit nostalgiile, asa ca eu una o sa dau drumul la boxe...

Buna searaaaaaaa prieteni!!!!!!!!!!!!!!!!

2007-06-27T03:11:00.001-07:00

- oh, but we were seduced... -

- over the sun and beyond -

- ma baga si pe mine cineva in seama???? -

woooow dude

2007-06-27T01:08:00.000-07:00

Mda... m-am intors de la mare. Patru zile pe litoralul bulgaresc... stiti, Bulgaria, tara vecina, cu drumuri mai naspa ca la noi, cu o populatie predominant rural - agresiva si case fara tencuiala? Ei bine, Bulgaria are iesire la mare... si ce iesire!!! Statiuni impecabil administrate de germani si pline ochi de turisti suficient de manierati incat sa nu arunce mucuri in apa, sticle pe strada sau ocheade suspecte bunaciunilor care fac topless.
V-ati prins... mi-a placut! Mai mult chiar, m-am distrat intr-atat de tare incat ma dureau falcile si stomacul... nu de la mancarea bulgareasca (formata din trei ingrediente de baza: iaurt, ulei si castraveti) ci de la ras.
Am savurat si o portie zdravana de adrenalina... parasailing:

In plus, am avut un carmaci excelent, datorita caruia la aterizare am primit felicitari si de acum clasica intrebare: "Are u from Russia?"
Fac tot posibilul sa tin cat mai scurt discursul de felicitari :) dar n-as vrea sa inchei fara sa mentionez doi menestrei simpatici foc care au cantat sub asediul a 90 de oameni pusi pe distractie.

Si bineinteles, va urma o "tornada" de poze drept dovada...

Ce-mi trebuie mie blog

2007-06-17T12:15:00.000-07:00

Clar, asta trebuia sa fie primul post. Ca asa-i frumos si elegant, sa respecti traditia. Insa iata ca ofer un alt exemplu al decalajului dintre teorie si practica... sa tot fie o luna de cand postez, dar oare care sa fie menirea acestui blog???
Era cat pe ce sa zic ceva de genul "pentru a tine legatura cu prietenii" dar nu-i perfect adevarat. Cronologic vorbind, de asta m-am apucat de blog: sa pun poze pe care nu aveam timp sa le pun pe dvd si sa le dau cui trebuie, ca n-apucam sa povestesc in detaliu ce-aveam de zis pe la oameni... dar iata ca in mai putin de-o luna sunt pregatita sa sustin sus si tare ca blogu' nu tine loc de mess, sms samd ci pur si simplu de "carlig". Pun linku pe mess si oamenii incep sa intrebe: ba' da ce ai cautat pe-acolo, serios??? si tot asa. Ne vedem la bere si discutam, ne admiram, ne criticam, ne-mbratisam de la revedere si-o luam de la capat.
Evident, n-o sa public texte literare aici. Daca e sa scriu, o sa le pun pe club. Sau direct la tipar. Oricum, nu aici vor fi lansate...
Si da, o sa tot pun tot soiul de anunturi, textulete, poze, cantecele si tot asa... tocmai pentru ca, pana la urma, asta fac in pauzele lungi si dese - cheia marilor mele succese profesionale :))
Asadar, ramaneti aproape.... nu de televizoare, ci de monitoare, castile la maxim si nervii de otel. Altfel, ne vedem la bere!

Porcarie sinstra

2007-06-15T01:32:00.000-07:00

Da mey, stiu ca s-a terminat BOOKFESTu'... dar mie tot nu-mi vine sa cred.
Am fost si intr-o ora si 20 de minute eram deja plictisita, sictirita si cu toate buzunarele pline de enspe mii de brosuri, pliante si biletele.
Ca sa ma exprim elegat, as spune ca a fost o porcarie sinistra. De lipsa de promovare s-a tot spus, organizatorii au tot fost injurati, dar nu ma pot abtine sa nu comentez.
Traim in secolul ala cu tot soiul de atribute tehnico-viteziste, in secolul corporatie cu un dita' departamentul de marketing, pr, vanzari si alte alea.
Mai traim si in Romania, dar se pare ca altceva ne ocupa tot timpul...
Parca vad ca la editia urmatoare, fiecare editura o sa fie responsabila de promovare pe cont propriu... ca deh, mai suntem si in secolul descentralizarii, nu?

BOOKFEST, ce Pana mea!!!!

2007-06-07T21:56:00.000-07:00

N-as vrea sa va tin ocupati, mai ales ca a inceput BOOKFEST. De fapt, sta sa se termine.
Asa ca retineti adevarata senzatie a targului de anul asta - "Pana mea", revista de l-i-t-e-r-a-t-u-r-a pe care daca nu o cumparati, v-ati ratat cariera de cititor!

Deci, luati o bere, niste bani (ca doar e targ de carte) si catinel catinel catre Romexpo...